Durerea este un simptom tratabil. Scopul tratamentului durerii este îmbunătățirea funcționării, permițând individului să lucreze, să meargă la școală sau să participe la alte activități zilnice. Durerea acută este de fapt, un semnal de alarmă al organismului, menit să-i permită oprirea unei activități distructive, facilitând procesul regenerator. Durerea acută rezultă ân cea mai mare parte din boala, inflamația sau lezarea țesuturilor. Acest tip de durere apare în general brusc si poate fi însoțit de anxietate sau stres emoțional. Cauza durerii acute poate fi de regulă diagnosticată și tratată iar durerea este auto-limitativă. În unele cazuri ea poate deveni cronică. Servește ca o avertizare privind o boală ori o amenințare pentru organism. Durerea cronică este larg privită ca reprezentând boala însăși. Ea poate fi mult înrăutățită de către factorii de mediu și cei psihologici. Durerea cronică persistă o perioadă de timp mai lungă decât durerea acută și este rezistentă la majoritatea tratamentelor medicale. Poate cauza adesea probleme grave pentru pacient. Semnalele dureroase rămân active în sistemul nervos timp de săptămâni, luni sau ani.
Efectele fizice includ: tensiunea musculară, mobilitatea limitată, lipsa de energie și schimbări în pofta de mâncare.
Efectele emoționale include: depresie, supărare, anxietate si teama de reîmbolnăvire. Acuzele frecvente de durere cronică includ:
- cefalee
- durerea dorso – lombară
- durerea artritică
- durerea neurogenă
- durerea psihogenă.
Lupta împotriva durerii cronice se realizeaza prin intermediul recuperării active a pacientului, mobilizării precoce și cu ajutorul unui stil de viata sănătos. Programul de recuperare activă a pacientului este constituit din totalitatea procedeelor care ajută la recuperarea fizică și psihică a pacienților care suferă de diferite afecțiuni. Recuperarea trebuie instituită cât mai curând posibil, pentru a asigura desfășurarea unei vieți normale. Metodele de recuperare diferă de la o persoană la alta, însă au același scop: dobândirea unui status funcțional care să ofere independență si ajutor minim din partea celorlalte persoane, acomodarea fizică și psihică a persoanei cu schimbările determinate de boală, integrarea corespunzătoare în familie si comunitate. Recuperarea inițială variază de la un pacient la altul, în funcție de mai mulți factori și de afecțiunea de care a suferit, vârsta pacientului și
bolile asociate. Recuperarea necesită multă răbdare și sprijin din partea personalului sanitar precum și a familiei și prietenilor. Recuperarea inițiala continuă și după externarea sau transferul pacientului.
Programul de recuperare include:
- o serie de exerciții fizice
- tratament medicamentos la nevoie
- consiliere psihologică
- încurajarea activităților social
- participarea în diferite programe educaționale
- stil de viață sănătos
- încurajarea unor activități care îi pot oferii independența necesară desfașurării unei vieți normale.
Mobilizarea precoce și reabilitarea post operatorie. Kinetoterapia este terapia prin mișcare. Mișcarea poate fi fie activă – făcuta de pacient, liber și, bineînțeles, stă la baza întregii noastre existențe. Caracteristica acestei tehnici este mișcarea voluntară, comandată, ce se realizează prin contracție musculară și prin consum energetic. În mișcarea activă voluntară contracția este izotonă, dinamică, mușchiul modificându-și lungimea, capetele de inserție apropiindu-se sau depărtându-se și realizând deplasarea segmentului. Această tehnică este reprezentată de tipul de mișcare fiziologică a segmentului luat în considerare. Se folosește pentru recuperare medicală și constă, pe lângă efectuarea unor exerciții, într-un ansamblu de tehnici și metode aplicate în funcție de fiecare persoană și afecțiunea pe care o prezintă. Kinetoterapia face parte din medicina fizică și studiază mecanismele neuromusculare și articulare care ii asigură omului activitățile motrice normale. Are la bază mișcarea efectuată prin programe de recuperare medicală bine structurate, ce au ca scop refacerea unor funcții diminuate. Principalele obiective ale tratamentului kinetoterapeutic sunt următoarele:
- relaxarea
- corectarea posturii și a liniamentului corporal
- creșterea mobilității articulare
- creșterea forței musculare
- creșterea rezistentei muscular
- creșterea coordonării, controlului si echilibrului
- corectarea deficitului respirator
- antrenamentul la effort
- reeducarea sensibilității
Recuperarea medicală este un domeniu de activitate multidisciplinar, cointeresând diverse specialități medicale, care au legătură cu refacerea sau ameliorarea stării de sănătate a unui individ, în diferite momente ale evenimentului morbid. Recuperarea postoperatorie își propune ca obiectiv principal reducerea deficitului funcțional, pentru a permite pacientului recâștigarea maximei independente. Recuperarea este necesară pentru a preveni instalarea sau permanentizarea deficitului funcțional, precum și pentru a minimaliza consecințele acestuia asupra independenței funcționale și calității vieții. Pentru optimizarea rezultatelor reeducării funcționale este necesară implicarea activă a pacientului și a aparținătorilor acestuia în desfășurarea activității de recuperare post-operatorie. După orice operație este nevoie de recuperare medicală, fie că aceasta este pe
un timp scurt ca și durată, până la vindecarea completă, fie se poate prelungi, iar uneori fiind necesar să se aplice pe toată durata vieții, sau pe toată durata deficitului motor . Un mijloc terapeutic de bază al recuperării post – operatorii îl reprezintă terapia prin miscare – kinetoterapia. Kinetoterapia se adresează atât leziunilor minore cât și celor majore, care pot fi soldate cu infirmitate definitivă și necesită un timp îndelungat de recuperare. Kinetoterapeutul va explica pacientului exercițiile admise cât și cele pe care nu are voie sa le facă, precum și riscurile la care se poate supune. Recuperarea se va adresa întregului aparat locomotor. Pe perioada recuperării funcționale, tonifierea musculară se
continuă prin exerciții izometrice, izodinamice rezistive, analitic și global, până când forța de contracție a mușchilor ajunge la valori normale. Concomitent, se lucrează pentru creșterea amplitudinii mișcărilor articulare, deoarece imobilizarea prelungită, în unele situații, face inevitabilă instalarea redorii sau chiar a
unor poziții vicioase.
Stil de viață sănătos
Stilul de viață sănătos este compus în principal din:
- odihna (somnul), odihna activă și managementul stresului ( managementul energiei)
- alimentația sănătoasa si hidratare
- munca si mișcarea
- educația
- natura
- factorii naturali
Odihna: 7-9 ore pe zi – cine doarme mai puțin sau mai mult își scurtează viata.
- Odihna prin somn, cel mai sănătos somn este noaptea între ora 22:00 – 23:00 până la 06: 00 – 07: 00 dimineața
- Odihna poate să fie și activă. Odihna activă sau să faci ceva ce te destinde, ce te relaxează, să faci ce-ti place în viață: dans, înot, munca plăcută intensă, mișcare, exercițiu fizic sau sport intens, cititul unei cărți, ascultarea muzicii, plimbarea cu prietenii prin parc (prin natura), etc.
Alimentația sănătoasa: mai puțină mâncare animală, proteină, grăsime animală (lapte, brânza, carne, ouă și derivate din acestea) și mai multă mâncare vegetală cum recomandă din ce în ce mai mulți doctori nutriționiști.
Hidratarea: 6 – 10 pahare de apă pe zi, de preferat minim 7 – 8 pahare (2 litri) de apă pe zi (apă și NU: cafea, băuturi dulci sau acidulate, sucurile de pe piață, de preferat apă plată sau chiar de la robinet– cine își permite poate pune un filtru pe bază de cărbune).
Munca si mișcarea: munca (de preferat intensă) 8 ore pe zi.
Mișcarea intensă în urma căreia să se transpire (mai ales pentru cei care au munca sedentară, muncă de birou, etc.) minim 1 h pe zi sau lucrul în gospodărie, exerciții fizice, sportul , chiar urcatul scărilor și mersul pe jos minim 30-45 minute pe zi este sănătos . Activități fizice și controlul greutății. Managementul stresului (managementul energiei). Să luăm viața așa cum este, cu bune și mai puțin bune, să nu lăsăm necazurile, stresul să ne doboare altfel sistemul imunitar va scădea și la un om cu sistemul imunitar scăzut vor apărea iminent boli, afecțiuni grave și chiar fatale: obezitate, cancer, diabet, boli cardio vasculare (BCV), atac vascular cerebral.
Educația, care include și autoeducația, dezvoltarea personală este și ea un factor important care intră în componenta stilului de viață sănătos. Stilul de viață sănătos înseamnă să ne schimbăm modul de a trăi dar și de gândire nesănătos cu un mod de a trăi și de gândire sănătoasă, constructivă, pozitivă.
Prin informare, educare și auto-educare să renunțăm la obiceiurile proaste, nesănătoase și să le înlocuim cu obiceiuri bune, sănătoase pentru noi și pentru cei din jur.